Doar că fiica ei îi controla telefonul, corespondența și aproape fiecare mișcare.
Avea nevoie de o diversiune.
Iar eu devenisem, fără să știu, parte din plan.
Concedierea publică fusese menită să o convingă pe Raluca că mama ei nu bănuia nimic.
În finalul biletului era scris un număr de telefon.
Și o rugăminte.
Să mă întorc luni dimineață.
Am plâns mult în noaptea aceea.
Nu de rușine.
Ci pentru că bătrâna aceea avusese mai multă încredere în mine decât în propria ei fiică.
Luni am sunat avocatul al cărui număr era trecut pe bilet.
M-a rugat să vin imediat la conac.
Când am ajuns, doamna Dumitrescu mă aștepta împreună cu avocatul.
Pe masă se afla colierul de perle.
Nimic nu fusese furat.
