Act care demonstra că terenurile și casa nu puteau fi înstrăinate fără acordul lui.
Tot planul lui Costel și al Vioricăi fusese construit pe documente fără valoare.
Când adevărul a ieșit la lumină, întregul sat a aflat.
Oamenii care tăcuseră ani de zile au început să vorbească.
Autoritățile au intervenit.
Iar Costel și Viorica nu au mai putut ascunde nimic.
Pentru nea Ilie, însă, cea mai mare victorie nu a fost recuperarea casei.
Ci faptul că nu mai era singur.
Atelierul a fost redeschis.
Tinerii din sat au început să învețe meserie de la el.
Iar Rareș a rămas lângă tatăl său.
Într-o dimineață, stăteau amândoi pe prispă privind răsăritul.
— Ești fericit acum, tată? a întrebat Rareș.
Bătrânul a zâmbit.
— Încă mă doare ce s-a întâmplat. Dar nu mai mi-e frică.
Și pentru prima dată după mulți ani, casa aceea a părut din nou acasă.
