Doar cu adevărul dintre noi.
Astăzi locuiesc din nou singur.
Uneori mă gândesc la Noel.
Era un băiețel bun.
Dar nu era fiul meu.
Așa cum Elisa era o femeie bună.
Dar nu era femeia potrivită pentru mine.
Ce am învățat din acele trei luni?
Că dragostea nu se măsoară în bonuri fiscale.
Că discuțiile despre bani nu distrug relațiile, ci lipsa lor.
Și că o familie adevărată nu începe cu fraza:
— Tu ești bărbatul casei.
Începe atunci când doi oameni aleg să meargă împreună în aceeași direcție.
Ca parteneri.
Nu ca datornic și beneficiar.
Iar până voi găsi acea persoană, prefer liniștea sinceră unei familii care există doar pe hârtie.
