Apoi s-a întors spre mine.
— Nu putea lua singur creditul. Eu am semnat pentru el, eu am acoperit diferența și eu am păstrat actele până când ar fi demonstrat că poate fi un bărbat responsabil.
L-am privit fără să spun nimic. După tot scandalul de la maternitate, nici măcar mașina nu era, legal, a lui.
Vlad și-a trecut mâna prin păr, agitat.
— Nu asta e ideea.
— Ba exact asta este ideea, a spus bunica lui. Ai ales niște scaune din piele în locul soției tale care abia născuse și al propriului copil.
Apoi a scos din cutie un alt rând de chei și a arătat spre fereastră.
— Uită-te afară.
În spatele SUV-ului lui lucios era parcată o dubă veche, albastră, zgâriată și lovită pe lateral. Mașina bunicului său, pe care nimeni nu o mai folosise de ani întregi.
Vlad s-a încruntat.
— De ce e aici?
— Pentru că tocmai a devenit foarte utilă.
Atunci s-a auzit zgomotul unei platforme care intra pe stradă.
Fața lui s-a schimbat instantaneu.
— Ce ai făcut?
— L-am sunat pe Martin de la reprezentanță, a spus ea liniștită. A venit după-amiază, a verificat mașina și a semnat actele. În câteva minute pleacă de aici.
Vlad aproape că s-a sufocat.
— Mi-ai vândut mașina?!
— Da.
— Nu poți face asta!
— Ba da. Legal, am putut.
S-a întors disperat spre mine.
— Chiar ești de acord cu asta?
L-am privit pentru câteva secunde lungi.
— Tu m-ai lăsat în fața spitalului la câteva ore după ce am născut.
Pentru prima dată în acea zi, nu a mai avut replică.
