— Dacă mă iubești, ar trebui să ai încredere în mine, a continuat.
Am zâmbit amar.
— Interesant. Tu îmi ceri mie o dovadă de încredere, dar ai venit cu un contract pregătit pe ascuns.
Nu a răspuns.
M-am ridicat și am mers la fereastră.
Pentru prima dată de când îl cunoșteam, aveam impresia că stau în fața unui străin.
Nu mai vedeam bărbatul care îmi vorbea despre viitor.
Vedeam un om care pusese condiții iubirii.
Și nu orice condiții.
Unele care îl avantajau doar pe el.
După câteva minute s-a ridicat.
— Gândește-te până dimineață.
A luat o gură de apă și a ieșit din bucătărie.
În noaptea aceea nu am dormit.
M-am uitat la rochia de mireasă.
La invitații.
La fotografiile noastre.
Și mi-am pus o singură întrebare:
Dacă acum îmi cere apartamentul, ce îmi va cere peste cinci ani?
Dimineața aveam răspunsul.
Când Toma s-a întors, mă găsea deja așezată la masă.
— Te-ai hotărât? a întrebat.
— Da.
Fața lui s-a luminat.
Pentru o clipă.
— Și?
— Nunta nu va avea loc.
A rămas nemișcat.
— Ce?
— Ai auzit foarte bine.
